În 28 iunie s-au împlinit 80 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, când în urma ultimatumurilor din 26 și 27 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat vechile teritorii ale Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța, o suprafață de 50.762 km2 cu aproximativ 4 milioane de locuitori, majoritatea etnici români.

Pe 26 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, cunoscut ca Basarabia, şi din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus de patru zile, România era ameninţată cu războiul.

În textul ultimatumului autoritățile sovietice mințeau că Basarabia era populată în principal de ucraineni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”. Tot în acesta se mai scria  : „Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. ține de domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune bazele unei păci solide între țări, U.R.S.S. consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice”.

Rezultatul votului…

Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană în noaptea de 27 spre 28 iunie 1940. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul: – 6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu – 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului: Petre Andrei, Constantin Anghelescu,Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei) – o abținere: Victor Antonescu.

Contextul politic

În teritoriile anexate a fost ulterior instaurat un regim sovietic de ocupaţie, opresiv şi represiv.  Aceste evenimente s-au petrecut în context geopolitic mai larg, în care, prin pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică îşi împărţiseră, în mod imperialist, sferele de influenţă teritorială în Europa Răsăriteană, după care, tot în 1939, a început cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939. La 17 septembrie 1939 are loc Invazia sovietică a Poloniei.

La 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotenţiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie şi „transferul” părţii de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. Reprezentantul României a fost invitat la sediul Comisariatului Afacerilor Străine, unde, fără nici o explicaţie, i-a fost înmânată nota ultimativă adresată României.

Alipirea la RSS Ucraina

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, şi nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldoveneşti, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru, a fost împărţită între cele două republici sovieticevecine, Moldova sovietică şi Ucraina. Ocupaţia sovietică a fost întreruptă, pentru scurtă vreme, în 1941, după ce România alături de Germania a declanşat operaţiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS ca parte a Operaţiunii Barbarossa, dar teritoriile au fost în cele din urmă ocupate de sovietici în 1944.

După moartea lui Stalin din 1953 şi, în special, după anul 1956, persecuţia etnicilor români din Basarabia şi Bucovina de nord a scăzut treptat.  Primele alegeri libere din RSS Moldovenească s-au desfăşurat în climatul general al perestroicii, în februarie 1990, iar controlul sovietic asupra acestei regiuni a încetat în august 1991, după tentativa de lovitură de stat de la Moscova şi disoluţia Uniunii Sovietice.

În 1991, RSS Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în vreme ce Bucovina de Nord şi Bugeacul au rămas în componenţa Ucrainei. Ziua de 28 iunie 1940 a fost declarată Ziua ocupaţiei sovietice, printr-un decret semnat în 2010, de preşedintele interimar al RM din acea perioadă, Mihai Ghimpu. 

 102 ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Românească

Totodată se împlinesc 102 ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Românească. La 27 martie 1918 a fost convocat Sfatul Ţării, care s-a întrunit în sala mare a Parlamentului de la Chişinău. În sală au fost prezenţi preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Moldoveneşti, Daniel Ciugureanu, toţi membrii guvernului şi primul ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand I. Actul unirii Basarabiei cu România a fost citit în faţa Sfatului Ţării de secretarul acestuia, Ion Buzdugan:

„Republica Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”, se arată în declaraţie.

După dezbateri aprinse, s-a trecut la votare. Reprezentanţii minorităţilor naţionale, 30 la sută din totalul de 150 de deputaţi, au cerut, în general, vot secret, iar apoi s-au abţinut ori au votat împotrivă.

Rezultatul votului pentru unirea Basarabiei cu România a fost concludent: 86 voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi absenţi. Astfel, pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului. Lunile iunie-iulie sunt pentru istoria  românilor de un dramatism și o încărcătură simbolică deosebită în memoria colectivă.

În acest interval de timp s-au derulat evenimente care au marcat definitiv soarta poporul român de pe ambele maluri ale Prutului, ele devenind în timp o placă turnantă a tragediei locuitorilor din Basarabia: primul val al deportărilor staliniste; operațiunea de eliberarea a Basarabiei de sub ocupația sovietică; Ziua ocupației sovietice a Basarabiei; cel de-al doilea val al deportărilor staliniste. Campania istorică „Săptămâna Memoriei” se va desfășura în perioada 28 iunie – 6 iulie a fiecărui an.